Ordinea economica se prabuseste sau Cum bancile provoaca dezastru

De mult timp spun aceste lucruri in cercurile in care ma invart. Dar intotdeauna am fost catalogat ca cineva care nu stie ce spune. Poate. Dar evidentele sunt peste tot. Trebuie numai sa le vezi. Ca unii le vad iar altii nu, este evident. Am lucrat si lucrez de peste 20 de ani in sistemul bancar si iubesc acest sistem, dar acum, la nivel mondial, s-a ajuns intr-un impas fara precedent.

Atat timp cat bancile nationale aveau controlul asupra bancilor interne, acestea erau intr-un fel reglementate din punctul de vedere al emiterii de moneda. Bancile atrageau banii din economie si ii plasau, ori in credite ori in investii de portofoliul.

Acum, in multe bancii este conceptia ca trebuie sa se faca bani din nimic. Si s-a ajuns la criza actuala. Criza a pornit de la bancile bine cunoscute. Dar de fapt nici de la ele nu a pornit. Totul a pornit de la reglementare. Sau mai bine spus de la lipsa de reglementare si de la inventarea unor active toxice. La noi, marele merit ca nu au fost introduse si tranzactionate agresiv pe piata este al Bancii Nationale.

Din pacate in sistem cei care au curajul sa spuna lucrurilor pe nume nu prea au loc. Acestia sunt in general profesionistii. Cei care stiu sa vada, sa asculte, sa interpreteze si sa spuna. Acestia sunt din ce in ce mai putini. Stiu ce vorbesc.

Din pacate, din ce in ce mai multi YES-MANI sunt in unele pozitii si cei mai multi in jurul altora. Acestia nu fac altceva decat sa faca rau unui sistem si conceptulul de banca. Lipsa lor de profesionalism se ascunde dupa vorbele mestesugite si dupa fraze pompoase. Din nou, stiu ce zic.

Din fericire la conducerea catorva bancii de la noi mai exista inca profesionisti. Oameni care chiar stiu ce sa faca.

DAR PANA CAND?

Redau mai jos o analiza realizata de Will Hutton, editorialist la The Guardian, directorul Hertford College, Oxford, şi preşedintele Big Innovation Centre:

Ordinea economică se prăbuşeşte în diferite colţuri ale lumii, crescând pericolul ca economia mondială să fie paralizată de o nouă recesiune până când îşi regăseşte echilibrul. Unul dintre pesimişti este fostul secretar al Trezoreriei americane Larry Summers.

Băncile din China sunt, efectiv, falimentare. Puţine dintre enormele împrumuturi pe care le-au acordat mai pot fi recuperate, astfel că acum nu mai pot susţine cu credite ritmurile ameţitoare, dar iluzorii, de creştere a economiei chinezeşti. De altfel, activitatea băncilor în general a devenit ruptă de economia reală, scrie Will Hutton, editorialist la The Guardian, directorul Hertford College, Oxford, şi preşedintele Big Innovation Centre. Ritmul real de creştere al Chinei este acum mai mic decât cel al Chinei lui Mao, iar criza economică va declanşa o criză de legitimitate a unui guvern corupt în profunzime.

Cum băncile provoacă dezastru

Revenind la Hutton, el spune că principala cauză a dezastrului economic este sistemul financiar mondial care a scăpat de sub control. Băncile globale obţin profituri într-o proporţie extraordinară din afacerile pe care le fac reciproc. Rezultatul este că puterea sectorului bancar de a crea bani din nimic, adică valoarea fără acoperire, a fost dusă la un nou nivel. Că băncile creează credit nu-i nimic nou. Sistemul depinde de adevărul că nu toţi deponenţii îşi vor vrea toţi banii înapoi în acelaşi timp. Astfel că există tendinţa ca lichiditatea pe care banca o împrumută într-o lună fie redepozitată de împrumutant în următoarea lună: o parte a acestui cash poate fi reîmprumutată, din nou, în cea de-a treia lună, peste capacitatea de creditare existentă.

Fiecare ciclu de creditare creează mai mult credit, cauza pentru care creditarea a fost întotdeauna reglementată cu atenţie de băncile centrale, pentru a se asigura că împrumuturile vor putea fi rambursate şi că băncile deţin suficiente rezerve de capital.

Dezvoltarea unui sistem bancar global înseamnă că băncile centrale nu mai pot supraveghea şi controla efficient ceea ce se întâmlpă cu banii. Şi pentru că puţine ţări limitează fluxurile de capital, în parte deoarece vor acces la credit, cashul generat din nimic poate fi dat cu împrumut în ţări în care perspectivele economice par bune la suprafaţă. Aceasta provoacă valuri de creditare.

Falsul boom care urmează pare să justifice creditarea. Preţurile proprietăţilor cresc. Companiile şi gospodăriile devin prea încrezătoare în perspectivele lor şi se împrumută fără măsură. Economiile cresc peste medie şi totul pare bine până când ceva – prăbuşirea pieţei imobiliare sau a preţurilor materiilor prime – distruge întregul proces. Banii se îmbulzesc afară la fel de repede cum au intrat, lăsând bănci în faliment şi guverne disperate care repun cap la cap cioburile.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s